Pentru tine ploaie.Pentru tine suflet.

Ex tunc - un pahar de cer...
Ex nunc - un pahar de sticla...

Inner.

Cu gandul la 2650 km departare..
(fara niciun motiv anume)

Aminteste-mi sa te iubesc.

Educated Fool.

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

(Liceu, George Bacovia)



BaldAbaC

O sa imi lipseasca 'liceul iubit sub cer de Bucuresti..'

[Missing a couple of weeks.]

Bucura-te! E ziua ta.

La multi ani pentru copilul din tine!

"Cand nu mai esti copil, ai murit de mult" [Constantin Brancusi]

Oda inchinata Bucurestiului.

Bucuresti.

El e din pacate personajul eponim al vietii mele.Aglomeratia.Urbanul.Te strange langa el ca un garou care uita sa fie dezlegat de la vena.Ii port sambetele orasului astuia.Parca nu te poti desprinde de el oricat de mult ti-ai dori.Sa vrei sa pleci si sa nu te mai intorci vreodat'.Dar cum? Cand aici ai ingurgitat toate dusmaniile,te-ai atasat de oameni care te-au purtat sub egida lor atata vreme, aici te-ai definit ca om.E haos, dar e al tau.Te-a crescut.E propria ta lume si a altor 2 milioane de locuitori.

Uneori, de fapt de foarte multe ori, am o sete de duca.Un dor de "alt + F4" din modernul oras, capitala tarii mele dragi.O pofta de evadare, de regasire a mea in alte orase, in alte origini.Dar nu pot, inca nu ma pot desprinde de viata de aici, de vesnicul metrou, de vesnicul traseu Dristor-Unirea, de respiratiile de fumatori, de copiii ce zbiara ca-si doresc o a doua bicicleta, de ochii mari ce privesc in toate partile, de scartaitul de sine al tramvaielor, mai apoi al metrourilor, de sunetele de la telefoanele ce suna mereu pe strada, de mirosul specific orasului meu, de sosetele albe pe care le vad la pantofi negri, de bronzul de solar, de femeile ce se privesc cu atata verva si admiratie in geamul metroului, de unghiile rosii, de ziarul de seara, de semnalul 'Urmeaza statia..', de cozile interminabile la orice magazin, de caldura , de trotuarele in care iti raman infipte tocurile pantofilor pe care tocmai i-ai achizitionat, de greselile lor de gramatica, de anticariatele lor fara cartile pe care mi le doresc, de abejectiile celor care poarta costum si isi numara banii in fata unui cersetor, de baltile care se produc in timpul unei ploi puternice, de comentariile unor straini asupra mea, de fumuri si de bulevarde principale cu claxoane si gropi.Aici respir de 19 ani.

In cautarea fericirii, a soarelui ce nu oboseste sa apara ,a diminetilor insorite, cu miros de roua, a casutei in care miroase mereu a flori si a natura , in cautarea tuturor lucrurilor care iti aduc zambetul si in cautarea timpului pierdut, ca si Proust, voi pleca candva, nestiind cand ma voi intoarce, daca si de ce.

Pana atunci, numai bine Micule Paris!